Din părul tău.
Înțelepciunea unui mag mi-a povestit odată
de-un val prin care nu putem străbate cu privirea,
păienjeniș ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Și-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii
în părul tău,
eu, amețit de valurile-i negre și bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din părul tău –
și strig,
și strig,
și-ntâia oară simt
întreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a fi copleșit de iubire, comparând senzația cu un val misterios și magic. Părul persoanei iubite devine o metaforă pentru o realitate ascunsă și o vrajă puternică.