Să lași în urmă o iarnă cu viscole,
cu tenebre și suferinți, e ușor,
o, cât de ușor, când în martie
auzi, prin frunze uscate, mari osteneli,
un cărăbuș de aur
făcându-și drum în lumină. Ce sunet știut!
Când genele-n noapte se zbat
lăcrimând pe perna de cânepă,
totul s-aude la fel.
Sensul versurilor
Piesa descrie procesul de vindecare și regăsire după o perioadă dificilă, folosind imagini din natură pentru a ilustra tranziția de la întuneric la lumină. Sugerează că, chiar și în momentele de suferință, există o speranță de renaștere și un nou început.