Cariatide lângă mare
Și-arată prin veșmânt junețea.
Că de ivoriu bătrânețea
Prin luciul marmorei apare.
Cariatide din vechime,
În adăstare înțeleaptă,
Privirea, mersul își îndreaptă
Spre chiparoși și țintirime.
Spre răsărit, spre soare-apune
Chemate sunt să dea exemplul.
Și truda lor e rugăciune.
E legea lor să fie treze,
Să poarte-n veci pe creștet templul,
Dar niciodat’ să-ngenuncheze.
Sensul versurilor
Piesa descrie cariatidele ca simboluri ale perseverenței și datoriei. Ele sunt condamnate să susțină templul etern, exemplificând sacrificiul și rezistența în fața timpului.
