Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.
Făptură e? Sau numai vânt e?
N-are nimenea grai s-o descânte.
Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatra.
Negrul argint, lutul jalnic și grav
sunt aur scăzut și bolnav.
Piezișe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare și leac.
Sensul versurilor
Piesa descrie o boală omniprezentă care afectează toate aspectele existenței, de la oameni și natură până la obiecte. Se exprimă un sentiment de suferință generalizată și o căutare disperată de vindecare și uitare.