Alean și amintiri ce torc
mă-nduplecă să mă întorc
spre locul unde umbre, sori,
miros târziu prepară-n flori.
E fiu al toamnei sufletul.
Aci cândva mi l-am lăsat.
Aci el a rămas privind
în tine cum te-ai depărtat.
Stă țintuit. Mai este viu?
Te-a așteptat, te-a așteptat.
Obișnuinței s-a-nclinat
să-nvețe jalea, nemișcat.
Aci cândva mi-ai arătat
în moartea lui de chihlimbar
un fluture încremenit,
un zbor răpus într-un cristal.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și regret față de o iubire pierdută. Naratorul se întoarce într-un loc încărcat de amintiri, unde sufletul său a rămas ancorat în trecut, așteptând o persoană care s-a îndepărtat. Imaginea fluturelui încremenit în chihlimbar simbolizează o iubire frumoasă, dar imposibil de recuperat.