Ruga de neînsurare.
Mai lasă-mă, iubito, doar o clipă
să dorm la subsuoara întâmplării
nu-mi priponi belciugul de aripă
vreau să mai zbor o noapte cu cocorii.
Nu-mi apreta pulpana mea de zeu
cartofii pai nu-s hrana mea cerească
al nebuniei mele minereu
nu vreau sub aragaz să se topească.
Mai lasă-mă călare pe butoaie
în pivnița sublimelor candori
s-o fac de mânz, de țap s-o fac, de oaie
să-mi bată floarea vinului în nări.
Ți-oi face mulți copii în consecință
voi sta cuminte în preajma scurtu-ți lanț
dacă amâni cea clipă de căință
când dinții casnici m-or pătrunde – crănț
Sensul versurilor
The poem is a humorous plea from a man who is reluctant to get married. He expresses his desire to enjoy freedom and revel in life's pleasures before settling down, using vivid imagery and metaphors related to nature and wine.