Poate o virgulă în cartea timpului,
un entuziasm atins de puțin,
repus în acel colț secret de stradă.
Poate luna, strada, luminile
de pe colinele vii care cheamă încet.
Poate a gândi la acestea, contrastul
care din trecut cheamă
ca un ecou.
Și încă a mai spera, mereu.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra speranței persistente în ciuda trecerii timpului și a amintirilor trecutului. Vorbitorul găsește consolare în amintiri și în posibilitatea unui viitor mai bun, menținând o atitudine optimistă.