Ăsta e decorul meu, imagini, peisaje
Oameni supărați, fără speranțe
Sunt o singură ființă
Și-am o singură dorință
Mă regăsesc printre șoapte
Și clipe ce nu pot fi uitate
Obsedat doar de liniște
Acum vreau fapte și gălăgie
E magnific, peisaj apocaliptic
E ceva mirific
Totul e atât de intens și neclar
Dar continui să merg prin decor
Nenorociții ăștia de pereți
Cred că vorbesc, tu nu-i auzi?
Mă pregătesc să ies din cameră
Dar ei dispar, nu mai văd cortina
Scriu caiete întregi să dau viață cuvintelor
În beznă să aduc viață felinarelor
Dau cu dume la fel ca Nicolae Iorga
Te las cu sechele, te bag în belea
Car zilnic probleme în spate
Da, mă descarc cu rime scrise-n noapte
E un decor trist și-afară-s zile ploioase
Trăiesc doar cu gândul că nu văd raze de soare
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de spirit a unei persoane deprimată și izolată, care se simte prinsă într-un decor trist și lipsit de speranță. Versurile exprimă o luptă interioară cu gânduri negre și o dorință de a evada din această realitate apăsătoare.