Foaie verde ca aluna
Aș muri da’ nu acuma
La toamnă când o da bruma
În brațe la Caterina
Of, of, of
Să mor cu capul pe prag
Of, of, of
Lângă cine-mi este drag
Of, of, of
Să mor cu capul pe prag
Of, of, of
Lângă cine-mi este drag.
Ce-a lăsat Domnul Christos
Să ia frumos Fat-Frumos
Să trăiască dragostos
Să trăiască dragostos
Bate-mă Doamne cu paru
Nu mă bate cu amaru
Bate-mă cu bâtă
Nu mă bate cu urâta
Și iar verde ca aluna
Aș muri da’ nu acum
La toamnă când o da bruma
Și când face vinul spuma
Of, of, of
Să mor cu capul pe prag
Lângă cine-mi este drag
Of, of, of
Să mor cu capul pe prag
Of, of, of
Lângă cine-mi este drag
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment de amânare a morții, preferând să trăiască până la toamnă, eventual alături de persoana iubită. Versurile evocă imagini din natură și tradiții românești, împletind dragostea cu inevitabilitatea morții.