Caut o conștiință neîncetată care nu-și arată fața,
Că m-am săturat să fac totul de unu singur.
Am ars legături și poduri să pot merge-n față,
Și tot n-a fost de ajuns fiindcă nu s-a schimbat nimic.
Caut o conștiință împăcată s-o pun să-mi arate drumul,
Prea mult întuneric și vederea a dispărut.
Destinele-s ciudate, nici măcar nu-s definite,
Te bagi unde nu-i cazul, acum ai degetele fripte.
Caut o conștiință dărâmată, o găsesc la colț de stradă,
Nu-i de pe-aici, dar pare că vrea să te ridici.
Plouă, dar plouă degeaba, apa nu își face treaba,
Și te doare coloana la câte cari în spate.
Caut o conștiință să fie treaba mai ușoară,
Dar nimic nu poate sta neschimbat ca de-odinioară.
Timpul trece și se scurge inevitabil ca sângele,
Fluturele dă din aripi și dezastru-o să se-ntâmple.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare disperată a unei conștiințe sau a unui ghid moral într-o lume întunecată și plină de greutăți. Vorbitorul se simte copleșit de responsabilități și dezamăgit de faptul că eforturile sale nu aduc schimbarea dorită. Căutarea devine o nevoie de a găsi un sens și o ușurare a poverii.