Frumoasa Lo Fo din ținutul de vest
Culege frunze de dud pe malul apei.
Mâna ei albă se întinde peste ramurile verzi;
Lumina aurie a soarelui învăluie rochia-i roză.
„Viermii mei de mătase sunt flămânzi, nu pot întârzia.
Nu mai ține la pas telegarii trăsurii, te rog.”
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie frumoasă, Lo Fo, culegând frunze de dud pentru viermii ei de mătase. Ea este surprinsă în mijlocul naturii, iar munca ei este prezentată într-o lumină poetică, subliniind frumusețea și importanța activităților simple.