Cum valurile ne-ncetat
De țărm se bat rebele,
La fel de fruntea ta se bat
Și gândurile mele.
Și, neauzite, înapoi
La mine vor să vină
Aidoma acelor ploi
Ce n-ajung la țărână.
Nimic să nu mai pot să-ți spun,
Nimic să ți se pară,
Să vadă luna cum apun
Cu fiecare seară.
Să-adie vânt dinspre tristeți,
Să mă trezească bine,
Să-mi fie jale de poeți
La fel naivi ca mine.
Căci toate aceste suferinți
N-au loc în multe cranii —
Lumea trăiește cu dorinți
Și nu cu doruri stranii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele de iubire neîmpărtășită și tristețe profundă. Vorbitorul se simte neînțeles și copleșit de emoții, comparându-se cu poeții naivi care suferă din dragoste, într-o lume preocupată de dorințe materiale.