Versuri corectate și adnotate
Ard focuri pe deal primăvaraȘi fumul lor ia cu asaltTot cerul ce-mprejmuie țaraȘi-ncet se perindă-n înalt.Și clipele noastre ca fumulSe rup de țărână și pier,Greșind pe alocurea drumul,Se-nscriu undeva în cer.Iar noi, când avem dezlegareDe propriul trup în apus,Doar clipele-acele fugareSe leagă de noi și sus.Ci unele-s pure și pline,Ci altele-s tulburi și seci,Dar toate … Citește mai mult
Să nu mă rupi, copilă,De ieri abia-nflorescTe rog să-ți fie milă,Eu vreau să mai trăiesc.Nu te uita că-s micăSunt mică, într-adevăr,Și sunt o floricică,Dar pot visa un cer.
Voi mai arde oare între lut și stea?Vei mai ști ce gânduri trec prin mintea mea?Voi mai plânge-n frunze toamna ce-a plecat?Vei mai crede oare că nu te-am uitat?Cade-amurg cu alte cețuri și cu ploi,Ce-a fost ieri nu are cale-napoi,Alta este raza frântă între nori,Căci nimic pe lume nu-i de două ori.Vălul vieții scoate luntrea-mi … Citește mai mult
Vino lângă ape, lângă plopii drepți,Va ieși din valuri fata ce-o aștepți.De-o cădea amurgul, înroșind nisipul,Ea lăsa-va părul să-i ascundă chipul.Și va sta departe, unde malul suie,Să nu vezi deodată: a venit sau nu e….De va trece luna ca un corn de taur,Ea-și va strânge părul într-un nor de aur.Și, pășind desculță, lunecând din rochii,Cu … Citește mai mult
Ți-e fericită astăzi fața,Timpu-i nisip,Încă un pic te saltă viațaÎncă-ntr-un chip.Și-apoi va fi o altă viațăO, nu uita,În care n-ai să ieși pe piațăCu marfa ta.În care ai să stai cuminteȘi potolit,Și-ai să-nțelegi fără cuvinteTot ce-ai trăit.Că-atuncea înspre tine, stândul,Veni-vor rândFapta comisă, starea, gândul,Umbră de gând.Și vocea-ți cu strigări și plângeriAi s-o auziLa vama cea … Citește mai mult
Fiindcă ai venit tu, teii dați în floare abia azi au început să-și răspândească miroasele.Orașul e beat, tu ești beat, eu sunt beată.Teii scot oamenii din case, noaptea, și-i umplu cu dorințe de tei.Și ei pășesc amețiți pe străzi, se reazămă de tulpini, își cufundă capetele în frunze, stau cu obrazul lipit de flori și … Citește mai mult
E toamnă iar și-abia de-o vădCum tulbură canoane –Cu zgomot surd pe caldarâmCad și se sparg castane.Un vânt sever și obositFrunzișul îl resfiră –Oare poeții de mai ieriLa fel de greu trăiră?Și-n loc să-alunece în sublimSă-și împlinească carteaPentru cuvânt la fel erauAmenințați cu moartea?Ce uriaș, demonic valStârni această spumă,Care venit-a peste noi,Uitând de cer și … Citește mai mult
Cum valurile ne-ncetatDe țărm se bat rebele,La fel de fruntea ta se batȘi gândurile mele.Și, neauzite, înapoiLa mine vor să vinăAidoma acelor ploiCe n-ajung la țărână.Nimic să nu mai pot să-ți spun,Nimic să ți se pară,Să vadă luna cum apunCu fiecare seară.Să-adie vânt dinspre tristeți,Să mă trezească bine,Să-mi fie jale de poețiLa fel naivi ca … Citește mai mult
Auzi ce face vântul pe afară?Cum clatină copacii tulburatȘi norilor le smulge-o ploaie-amară,Și printre oameni umblă, parcă-i beat.Ocrotitor fiindu-mi, poate-l doareȘi vrea să-mi dea cumva de priceput,Că-n clipa când făcut-ai o trădare,Toamna s-a stins și frigul a-nceput.
Mai bine să nu te fi văzut nicicând,mai bine eu să fi fost rănită,mai bine să nu te fi plâns în gândşi să-apun liniştită.Mai bine ploaia ce cădea peste-un veac,mai bine eu eram întârziată,mai bine fulgerul da în acel copacce ne-ascunse odată.Numai aşa să nu fie, numai aşa,cum nicicui nu i-aş dori să se-ntâmple,măcar marea … Citește mai mult