Ard focuri pe deal primăvara
Și fumul lor ia cu asalt
Tot cerul ce-mprejmuie țara
Și-ncet se perindă-n înalt.
Și clipele noastre ca fumul
Se rup de țărână și pier,
Greșind pe alocurea drumul,
Se-nscriu undeva în cer.
Iar noi, când avem dezlegare
De propriul trup în apus,
Doar clipele-acele fugare
Se leagă de noi și sus.
Ci unele-s pure și pline,
Ci altele-s tulburi și seci,
Dar toate decid, în fine,
O patrie-a noastră de veci.
Ard focuri și suflul se strânge
În aerul vremii, vâscos,
Ard focuri pe deal, nu plânge,
Dacă ai trăit în Cristos.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a impactului clipelor trăite asupra eternității. Focurile de pe deal simbolizează purificarea și legătura dintre viața terestră și cea spirituală. Versurile sugerează că acțiunile și experiențele noastre, bune sau rele, contribuie la crearea unei moșteniri spirituale.