Mai făcând o milă,
Mai luând o măslină,
Aristotel ajunse să vină
Acolo unde nu avea de ce veni
Pentru că totul e noapte și zi.
Nădăjduiesc că nu credeți că această
Filosofie mai mult sau mai puțin iconoclastă
Voiesc a o vă povesti chiar acum
Când chiparoșii se-ndeasă de parfum,
Iar frunzele ruginesc ulucii.
Nu! Priviți cum se scarpină năucii
De crocodili considerați sacri
În smârcurile pentru simulacri
De culturi cu zodie neprihănită.
Veniți să luați sare și pită!
Sensul versurilor
Piesa explorează viața printr-o lentilă filosofică, îmbinând elemente naturale cu reflecții asupra culturii și existenței. Versurile sugerează o călătorie contemplativă, invitând la introspecție și la o înțelegere mai profundă a lumii.