Trec lemurii în flanc câte doi:
Cete sumbre, de valuri atrase.
Dacă fac niște pași înapoi
Mă cuprind dimineți somnoroase.
Joacă-n inimă vechi veselii:
Dă-mi, din umbra cămărilor, cana
De cleștar rubiniu. Către zi,
Bea-vom iar la o nuntă din Cana.
Te voi prinde de umeri, ascuns
Chiar în larma ospățului, rece.
Să-mi șoptești ca atunci: am ajuns
Clipa când doar un suflet petrece.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de nostalgie și melancolie, reflectând asupra trecutului și a amintirilor. Vorbitorul caută consolare în amintiri și în ideea de a retrăi momente speciale, chiar și în singurătate.