Există (am mai vorbit eu de asta)
Un vierme străveziu căruia-i naște nevasta.
E un vierme de vis –
Pe latinește: Eunice viridis.
Foindu-și luntrile când aici, când acolo,
Indigenii îi spun Palolo:
E un vierme gustos care la crăpatul lunii
Își dezplesnește puii pe suprafața genunii.
Faptul, verificat științific, nu mai poate fi contestat:
Femela joacă rolul de răposat.
Pentru că, lăsându-și puii în viață,
Pleacă în Oceanul de dimineață,
Adică în fundul lui, unde e noapte adâncă.
Controlați: zoologiile îl mai consemnează încă.
Ce vreau să spun eu e că, oricât aș fi de acolo,
Eu nu mă asemui viermelui Palolo,
Ci unui vierme de dincolo de lege,
Rămas, cine știe cum, să dezlege
Acele taine pe-ntotdeauna nedezlegate.
Încolo: doar bucurie și bunătate!
Sensul versurilor
Piesa descrie ciclul de viață al viermelui Palolo, o creatură marină cu un mod de reproducere neobișnuit. Metaforic, explorează ideea de sacrificiu și misterele adânci ale existenței, sugerând că există taine nedezlegate în lume.
