Nu de pe țărmul de mare
de data aceasta cam agitată
însă, de obicei, calmă
aproape nemișcată,
Marea Moartă,
ci de pe malul Ghenezaretului,
Lacul Galileei,
Ioan Botezătorul admiră câteva tinere
mândre iudee ce fac surfing
printre ele – și fiica Irodiadei,
juna cea zveltă
și mai bronzată.
Ah, Apostole, nu e sigur dacă și de data aceasta
nu te așteaptă însângeratul ghinion,
însângerata biblică idee,
că juna iudee, fiica Irodiadei
ar putea iar să-i ducă lui Irod la ospăț
capul tău,
purtându-l pe placa de surfing pe care
alunecă abil acum
în agitata magie a lacului;
pe placa de surfing
umedă, cu câteva alge
și jumătăți de scoici mici lipite pe ea,
îți va purta capul
precum altădată
pe aurită tipsie…
Sensul versurilor
Piesa juxtapune o imagine modernă, surfingul, cu o scenă biblică, decapitarea lui Ioan Botezătorul. Ea explorează tema destinului și a repetiției istoriei, sugerând că trecutul poate bântui prezentul în moduri neașteptate.