Daniel Vişan-Dimitriu – Surfing
O adiere scurtă îi răsfiră,din părul lung, șuvițele rebele,în calea ochilor ce mai admirătăcerea rece-a ultimelor stele.În depărtări albastre e-o luminăce invadează marginea de lumeși plaja lui, tăcută și blajină,părând că-mpinge caii albi, în spume.E-o nerăbdare-n gesturile-i scurtecu care-alintă placa lui cea veche,așa cum nobili de la vechea curte,își liniștesc ogari făr’de pereche.Când se așteaptă, … Citește mai mult