N-au existat câștiguri cunoscute mai multora,
pur și simplu alte câștiguri nici nu s-au extras și
depărtata populație (din viitor)
(ca seminție intermediară în spațiul evolutiv om-
înger-
metaforă) aproape că nu era în răspăr cu nedumerirea și falsitatea;
pieirea se arată compatibilă cu generalizarea însingurării ca
depersonalizare în masă,
iar la un moment dat (ce-i același lucru cu: la o eternitate dată..)
de la intensitatea cugetării ca necesitate,
dar și șansă imperioasă,
din frunți miji orbita ochiului al treilea,
ca și cum superior (cel puțin din unghiul de apreciere a (l)
plasamentului său), însă ivirea-i
nu avu a spori cuprinsul cunoașterii, ci doar
abundența lacrimilor.
19. VI. 2003
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că evoluția sau o formă superioară de percepție (ochiul al treilea) nu aduce neapărat mai multă cunoaștere sau fericire, ci poate intensifica sentimentele de singurătate și deznădejde. Apariția ochiului al treilea nu sporește cunoașterea, ci abundența lacrimilor, sugerând o deziluzie profundă.