Asta e, Doamne, viața noastră
nici cât o literă,
nici cât un punct
în cerescul tău letopiseț
de chemare la județ; asta e –
între
prețul pâinii
și
lumina fără de preț.
Judecata de apoi
Dumnezeu va pune întrebări
și
întru oarece foloase
omul va răspunde. Dar
la un moment dat îl va umfla râsul
dându-și seama că dă
răspunsuri atât de mărunte
pentru întrebări supra-fabuloase!
Nițel retoric
În raport de rudenie cu literatura
e firesc a mă întreba:
– Eu aș fi feciorul ei
sau ea este fiica mea? …
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra fragilității vieții și a raportului omului cu divinitatea. Explorează ideea de judecată și importanța întrebărilor existențiale, sugerând un contrast între măreția întrebărilor și limitările răspunsurilor umane.