Sigur garçon mai bem ceva
dadaist. Mai adă-ne o Champs-Élysées… pardon! O
șampanie “Clairette de Die” căci
vezi doar cum pe noi oaspeții din Est
fericirea ne caută până și prin buzunare
însă așa și nu ne găsește pre noi
cămătarii banilor de telefon
necesari pentru a-i suna pe Ceea Lume pe
Tristan (fără Izolda) Tzara Brâncuși Ionescu
pe Emil Cioran… De bucurie că
am reușit să vorbim cu compatrioții
o să bem în continuare șnaps… pardon! Champs…
pardon! Șampanie șămpănica șămpănea până vom încerca să dansăm
încrâncenat de balcanic precum Zorba Grecul fără
Zoarba lui
după care garçon dumneata frate latin
franțuz tipic cu vocea de un timbru nazonat
vei căuta să ne dai afară din
infernul confortabil al bodegii însă
te prevenim că nu-ți va ieși pasiența precum
nu-i ieși lui Platon care încă în antichitate – bineînțeles că
ai auzit de ea – încerca să ne dea afară din
republica sa (credea el) autonomă. Sigur repu-
blica
și
repu-
tația lui Platon sunt noțiuni repu… pu… repu-pu.
diabile pentru că zău
nu e deloc frumos ceea ce a filozofat el
vizavi de poeți în intenția lui
de a-i da pe ăștia afară din țară. Să
nu-i urmezi exemplul garçon și
să ne mai lași în bodegă de unde noi
vom ieși benevol
de bună voie părăsind și Champs-Élysées și
întreg Parisul
plecând în drumul nostru.
Așadar
încă un dar garçon încă o șampanie clară din Die
ce ne sporește buna dispoziție ca un diez muzical
la începutul portativului și sfârșitul acestei
partituri parisiene.
Et l’ addition
s’il vous plaît garçon!.
Paris,
30. IX. 1996
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență boemă în Paris, cu referințe la dadaism și filozofi români. Naratorul, într-o stare euforică indusă de șampanie, reflectează asupra artei, filozofiei și identității culturale, totul într-un cadru parizian.