Leasa Dragos:
Într-o zi cu soare, pe ploaie sau pe ninsoare,
Într-un loc oarecare, printr-o simplă înmormântare,
Va sfârși dorința ta, cândva foarte arzătoare,
De a demonstra cuiva anume că ești cel mai tare.
Așa că, fie că ești rege sau cerșetor,
Învață să oferi din ce-ai primit în viitor,
Căci la final constați că ești un simplu muritor
Și nu cred că vrei să fii în fața Domnului dator.
Fă fapte bune, iar de acum pe oricine ți-a greșit,
Că nu-i al tău definitiv ce-ai obținut sau ce-ai primit,
Nu-ți pune piedică trăind doar momentul, ci țintind,
Cu toată ființa ta mereu înspre infinit.
Am mai spus-o, o repet, toate se întâmplă la timp,
Trebuie să rabzi și să aștepți locul, momentul potrivit,
E răul omului rău, însă eu știu și simt
Că cel mai rău e omul bun care nu face nimic.
GiAnna:
La final cineva te va întreba
Ce-ai lăsat în urmă, ce-ai făcut cu viața ta?
Până atunci eu sper c-ai realizat
Că trebuie să cazi acum pe lângă, să nu cazi atunci în cap.
Leasa Dragos:
Când tot spun „ascultă-mă”, eu îți zic să nu mă asculți,
Dacă spun ceva greșit, cu argumente să mă înfrunți,
Că separat putem fi tari, dar împreună mutăm munți,
Cei puțini cu suflet bun sunt mai tari decât cei mulți.
Dar tu acum ai alte griji, crezi că iubita te înșală,
Nu ești sigur unde a fost sau ce-a făcut aseară,
Momentan cuvintele astea fix pe lângă tine zboară,
Nu-i nimic, e normal, ai să le asculți iară.
Nici de vreme, nici de ziua, ai să realizezi
Că obții tot ce visezi, dar e greu să păstrezi,
Și când pierzi, zâmbește, plângi,
Însă nu înceta să crezi în tine, în Dumnezeu, nu înceta să visezi.
Am mai spus-o, o repet, toate se întâmplă la timp,
Trebuie să rabzi, să aștepți locul, momentul potrivit,
E răul omului rău, însă eu știu și simt
Că cel mai rău e omul bun care nu face nimic.
GiAnna:
La final cineva te va întreba
Ce-ai lăsat în urmă, ce-ai făcut cu viața ta?
Până atunci eu sper c-ai realizat
Că trebuie să cazi acum pe lângă, să nu cazi atunci în cap.
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la reflecție asupra vieții, importanței faptelor bune și a trăirii cu sens. Subliniază că la finalul vieții vom fi judecați pentru ce am făcut și ce am lăsat în urmă, încurajând ascultătorul să învețe din greșeli și să tindă spre infinit.