Bine ați venit în propriul meu trib,
N-am chef de nimic, azi sunt fericit,
Că privesc liniștit la ceea ce am în față
Și recunosc cu drag că aș sta așa o viață.
Rup de lume, departe undeva p-un câmp,
Stând pe spate și ascultând mii de păsări cântând,
În colțul meu retras nu e loc de gânduri rele,
E loc doar de iarbă, flori și de rândunele.
Vreau să miroasă a iarbă, să miroasă a flori,
Și-având pământul sub mine să am capu-n nori.
E primăvară din nou, iar cerul este senin,
Iar vântul ne-aduce-n zbor petale de trandafir.
Stai lângă mine p-un nor și să plutim ușor
Și să cântăm în cor de decor.
Admir un stol de porumbei ce-n văzduh se pierde,
Copacii-s înfloriți, iar în jur totul e verde.
O buburuză-mi aterizează-n palmă,
Suflu-ncet spre ea și o privesc cum zboară,
În timp ce-o ultimă petală de margaretă-mi șoptește:
„Hei, îmi pare rău, nu te iubește!”
Lasă, asta e, și ce dacă, nu-i nimic,
Mă las pe spate liniștit și adorm zâmbind.
Vreau să țin soarele-n mână, vreau să simt că trăiesc,
Vreau să mă pierd în natură, e tot ce-mi doresc.
E primăvară din nou, iar cerul este senin,
Iar vântul ne-aduce-n zbor petale de trandafir.
Stai lângă mine p-un nor și să plutim ușor
Și să cântăm în cor de decor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de bine și liniște sufletească, trăită în mijlocul naturii primăvara. Naratorul se bucură de simplitate și frumusețea mediului înconjurător, găsind pace și mulțumire în lucrurile mărunte.
