Când voi muri, aș vrea să mă îngroape
La margine de codru, alături de-un stejar,
Izvor cu apă cristalină pe aproape
Să-mi murmure la căpătâi încet și rar.
Și salcii verzi cu ramure pletoase
Să-și scalde frunza fină în izvor.
Să-mi amintească salcia de casă,
De fiică, când păli-mă-vă un dor.
Copila mea, să nu mă-îneci în lacrimi,
Ci să-mi sădești la căpătâi o lăcrămioară.
Te voi feri, te voi păzi de patimi,
Te voi iubi ca și adinioară.
Iubite, să-mi aduci în miez de vară
Albi trandafiri de rouă îmbătați.
Cu stele codru presura-l voi într-o seară,
Cărarea spre mormânt să n-o uitați.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința unei persoane de a fi îngropată în natură, aproape de elementele care i-au fost dragi în viață. Este un testament emoționant adresat celor dragi, cu promisiuni de protecție și iubire eternă.