Versuri corectate și adnotate
Verde-i frunza de stejar,Neică-al meu e pădurar.Merse aseară pe vale,Să-mi culeagă lăcrămioare.Și mi le aduce-n mânuță,Știe că-s a lui mândruță.Aseară pe la chindie,Mă rugă să-i fiu soție!Mă uitai la el mai bine,Eu știu că îi e drag de mine.Îi luai florile din mână,Și plecarăm la fântână.Neică al meu, frumos ca bradul,Vin’ la mine să-mi treci … Citește mai mult
Cade frunza, este toamnă,Pe mine dorul mă-ndeamnăS-o pornesc pe poteceaPoate-ți văd, neică, urmaC-a trecut, neică, o lunăDe când n-am inima bună,Inimioara rău mă doareCă nu-mi apari în cale. Refren:Curgeți, curgeți, lăcrămioareȘi faceți două izvoareSă treacă puiul să beaLacrimi din dragostea mea. Aș dori din piept să scotInima cu dor cu totȘi s-o pun în piept … Citește mai mult
La doi meri, la doi prasaziDe tulpina departati,De varfuri impreunati,Este-un leagan de matase.Dar într-insul cine-mi coase?… fata frumoasa.Nu stiu coase, ori descoase,Lacramioare stiu ca varsa;Si le varsa-n pahareleSi stropeste pe podele;Si le varsa într-un paharSi stropeste pe divan.La multi ani cu sanatate,Ca-i mai buna decat toate.
Atât de fragedă-i ca frunza sub rouă-a lăcrămioareiÎn zori respirând lângă mine.
Am fost al lăcrămioarei somn stângacerespirând sub talpa capricioasă a unui visacest blestem e-acum un dor prescrisnu știu ce altceva mi-ar mai putea face. decât să muște inutil câteva sepale orfelinepână când din clorofila-mi sărutată doar de focși de pământuri rare alcalinenu vor mai fi rămas decât tăciuni fără noroc. Poate se va juca incoerent … Citește mai mult
Când voi muri, aș vrea să mă îngroapeLa margine de codru, alături de-un stejar,Izvor cu apă cristalină pe aproapeSă-mi murmure la căpătâi încet și rar.Și salcii verzi cu ramure pletoaseSă-și scalde frunza fină în izvor.Să-mi amintească salcia de casă,De fiică, când păli-mă-vă un dor.Copila mea, să nu mă-îneci în lacrimi,Ci să-mi sădești la căpătâi o … Citește mai mult
O! Lăcrămioarele-s sfioase,furând din cer argintul lunii.Şi soarele, uitând poiene,stârnindu-şi acele minuniicu vorbe albe şi viclene,pădurea verde o descoase:– De ce-ţi sunt fetele sfioase?.Pădurea tace, le ascunde,şi astrul nici nu ştie unde.
I.În rai nici o minune plăcută nu lipsea.Văzduhul lin, răcoare, a crini amirosea,căci albele potire în veci tot înfloritescoteau din a lor sânuri arome nesfârșite.Lumina era moale și-ndemnătoare șopții.Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nopții.Prin arbori cântau păsări, prin aer zburau îngeri,și nu găseau răsunet în el a lumii plângeri;căci scris era pe ceruri, … Citește mai mult
Multe flori lucesc în lume,Multe flori mirositoare!Dar ca voi, mici lăcrimioare,N-are-n lume nici o floareMiros dulce, dulce nume!Voi sunteţi lacrimi de îngeriPe pământ din cer picate,Când prin stele legănateA lor suflete curateZbor vărsând duioase plângeri.Sunteţi fragede şi albeCa iubita vieţii mele!Cu voi, scumpe strugurele,Albe mărgăritărele,Primăvara-şi face salbe.Dar deodată vântul receFără vreme vă coseşte!Astfel soarta crunt … Citește mai mult
Ghiocei și lăcrămioareMii de flori strălucitoareBuburuze și albineHai și tu vino cu mine.Iar pe ia, chiar pe câmpieNeaua azi a dispărutUn miros îmbietorȘi un fluturaș în zbor.Câmpul verde luminatAstăzi pe el s-au aflatIepurași și căprioareGhiocei și lăcrămioare.Că azi nici o zi n-a fostSă fie atât de frumosDoar o zi de primăvarăCa odinioară.Cu copaci înflorițiCu ursuleți … Citește mai mult