E liniște, e frig, e toamnă…
Cade o frunză peste părul meu.
Un freamăt a căderii de frunze sună
Și iar mă chinuie părerile de rău.
Rămasă-s singură cu noaptea și cu luna
Și cu mirosul prafului de pușcă.
Tu nu mai ești… de viață mi-e tot una
Așa e soarta – inima ți-o mușcă.
De ce-ai plecat de lângă mine-n noapte?
De ce-ai murit pe câmp de sânge-n ziuă?
Și cui să-i spun că inima te-așteaptă?
E noapte… cade-a noastră stinsă stea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de pierderea unei persoane dragi, probabil într-un context de război. Naratoarea se simte singură și copleșită de amintiri și regret, incapabilă să accepte absența celui pierdut.