Astăzi vă vorbesc de o poveste de demult,
Care când eram copil nu-mi plăcea să o ascult.
Stăteam la lumina becului, mama mi-o spunea,
Stai comod și ascultă, sună cam așa:
Mona e atrăgătoare ca și un crin,
Te seduce, dar te înțeapă când te aștepți mai puțin.
Mona e exact ca și vinul roșu dulce,
Are dar de venin și treptat te duce.
Mona e la fel de blândă ca și un cățeluș speriat,
Cine a încercat să îi vadă chipul a fost mușcat.
Mona e ca licuriciul, sclipește frumos în noapte,
Pentru ea nu-s limite și nimic ce nu se poate.
Mona e ca o flama arzând la orice pas,
Dar nu te juca cu focul, s-ar putea să fii ars.
Mona e ca și o șampanie astupată la gât,
Dacă încerci să o agiți, începe să facă urât.
Mona e ca un scorpion înțepător,
Dar are inteligența unui vărsător.
Și într-un final, în sfârșit am realizat,
Îngerul era defapt un demon deghizat.
Oricine cădea în plasa ei se ducea de râpă,
Dacă te îndrăgosteai, facea din tine o cârpă.
Nimeni nu-și poate explica cine e ea,
Poate vă dați seama, povestea continuă cam așa:
Țin aici să sesizez, dacă ai picat în plasă,
Aici nu-i vorba de Mona de la mine din clasă.
Dar continui, nu mă abat de la povestea mea,
Va mai dau niște detalii, poate constatați ceva.
Mona e limpede ca și apa de izvor,
Dar dacă te oglindești în ea, cazi în lumea viselor.
Mona are ochii frumoși ca și cerul etern,
Dacă te adâncești în ei, călătorești în infern.
Mona e nevăzută ca o carte închisă,
Plină de mistere ce nu poate fi deschisă.
Mona e luminoasă ca și soarele de vară,
Dar aduce secete când e caniculară.
Mona e mai valoroasă decât platina,
Nimeni nu are bani destui să o poată cumpăra.
Și acum am încheiat, dar vă dau un aviz,
M-am îndrăgostit de ea și acum sunt prins…
Sensul versurilor
Piesa descrie o fascinație obsesivă pentru o persoană numită Mona, care este idealizată și percepută ca fiind misterioasă și periculoasă. Naratorul realizează că imaginea idealizată a Monei este o iluzie și că s-a îndrăgostit de o fațadă, ajungând prins în această obsesie.