În bănuieli și temeri de tot felul,
cu mintea tulburată și ochii rătăciți,
ne frământăm și plănuim spre a găsi o cale
să ocolim pericolul năprasnic
care ne-amenință, fără scăpare.
Dar ne-nșelăm, pericolul nu vine;
mesajele s-au dovedit minciuni (sau poate
n-am auzit prea bine, le-am tălmăcit greșit).
Altă nenorocire, la care n-am gândit,
eașteptat, violent, se-abate-asupra noastră
și, dintr-o dată, sfârșitul ne-a ajuns.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de anxietate și teamă constantă față de un pericol iminent. Ironia sorții face ca sfârșitul să vină pe neașteptate, dintr-o direcție complet diferită de cea anticipată, subliniind fragilitatea existenței.