Mă mișcă foarte tare un detaliu, privind
încoronarea, la Vlahernai, a lui Ioan Cantacuzemul
cu Irina, fiică a lui Andronikos Asan.
Având numai puține pietre scumpe
(ce mare-i sărăcia-n sărmanul nostru stat!)
cu pietre false se-mpodobira. Cioburi de sticlă
roșii, verzi, albastre.. Nimic
umilitor, nedemn
n-au totuși, după mine, aceste ciobulețe
de sticlă colorată. Par a fi, mai degrabă,
un trist protest în fața
nedreptei sorți a celor încoronați.
Simbolurile-acestea ei se cădea să poarte,
asta era desigur potrivit ca să aibă,
la-ncoronare, un kir Ioan Cantacuzenul
și o kiria Irina, fiică a lui Andronikos Asan.
Sensul versurilor
Piesa descrie o încoronare umilă, unde lipsa pietrelor prețioase este compensată de cioburi de sticlă colorată. Aceste cioburi sunt văzute ca un simbol al sărăciei și un protest tăcut împotriva sorții nedrepte a celor încoronați.