Într-o zi, la curtea prințului Birkasha a venit o dansatoare împreună cu muzicanții ei. A fost primită la curte și a dansat în fața prințului pe muzica lăutei, a flautului și a chitarei.
A dansat dansul flăcărilor, dansul săbiilor și sulițelor, a dansat dansul stelelor și dansul spațiului. Apoi a dansat dansul florilor în vânt.
După aceea s-a așezat în fața tronului prințului și s-a înclinat în fața lui. Prințul a rugat-o să vină mai aproape și i-a spus:
„Femeie frumoasă, fiica grației și a încântării, de unde vine arta ta? Și cum faci de supui toate elementele în ritmurile și rimele tale?”
Dansatoarea a făcut din nou o plecăciune și a răspuns:
„Prea mărită și milostivă Maiestate, nu am răspuns la întrebările Măriei voastre.
Doar atât știu: sufletul filosofului sălășluiește în mintea lui, sufletul poetului în inima lui; sufletul cântărețului dăinuie în gâtlejul lui, dar sufletul dansatoarei trăiește în tot trupul ei.”
Sensul versurilor
Piesa explorează esența dansului ca formă de artă. Dansatoarea personifică ideea că sufletul unui artist locuiește în întregul său corp, nu doar într-o parte specifică, așa cum se întâmplă cu alte forme de exprimare artistică.