#kazi
[Încetați discuțiile de p******]
când eram mic, aveam rățuște pe tapet
acum am mii de demoni și vorbesc prin găuri din pereți
îmi spun că rapul românesc e-o pagină pe net
nebun cu bitul ca un lup singur
AR-TI-CU-LEZ autohtonic ca Nina Simone
te fac să dai brutal din mâini și din picioare ca înotul
am nevoie de-un nou plan
jumătate din sfertul celor zece la sută ce-ascultă bine n-au bani
am nevoie de un dac tras în grabă
c****e tu nici în sevraj nu cred c-ai băga marfa
să vedem , pierdere de vreme
bag p***-n copiii de bani gata, backpackeri de genul
cum ai putea să-mi spui tu mie care-i duma
soarele-mi explică ce mi-a povestit luna
am făcut atâtea chestii, am fost în atâtea locuri
dar acum vând droguri ca să iau mai multe droguri
tumori îmi dau umor negru
în timpul liber pun bombe, scriu cărti și șterg tag-uri
wa wa stompboxe, prea mult Jack London fără poze sau dialoguri
știi că am un scut tectonic, uite un scurt istoric
nu-i vina mea că tactu-i un analfabet alcoolic
eu sunt poet, versul meu nu e sintetic
leneș ca nisipul dar când scriu devin atletic
sunt tot ce văd și-aud
transpus în tot ce zic și fac, doar ca să scriu versul
și să nu mai văd astea
mă repet ca pe-o mantră
yau
sunt tot ce văd și aud
transpus în tot ce zic și fac, doar ca să scriu versul
și să nu mai văd astea
mă repet ca pe-o mantră
am o rezervă colosală cu povești din tinerețe
dar probabil m-ar aresta, în secunda doi aș fi în zeghe
încert încet începi să prinzi care-i filmul
o să murim cu toții, nu contează cine-i primul
groaza personajului de monologuri lungi
și merg legat la ochi pe eșafod, știu unde vreau s-ajung
uite, ce-auzi e a mia parte din ce scriu
astea-s doar traduceri pentru maimuțele din care provin
manevrez simplitatea zen cu precizie
sunteți transparenți, nu-i nevoie de incizie
da, mereu tari ca un cadou
indirefența naște monștri greu de pilotat ca TAROM
și e ciudat că dacă vreau să iasă bine, iese prost
dar dacă aș vrea să iasă prost, aș fi idiot, nu ?
scot albume gratis pentru lume simplă
știi toți sunt săraci până-i vezi în oglindă
o repet ca pe-o mantră
o repet ca pe-o mantră
o repet ca pe-o mantră
o repet ca pe-o mantră
#bean
scriu, lejer concetrat ce am de etalat
trag, arată-mi cât piept, cât am de respirat
înțeleg ce mi-e dat să descifrez
ca să fiu mai bun, azi pe ieri mă bazez
dar e haos prea, mult sentiment de vină
bunătatea-i simulată prost de religia creștină
și unii cred că sunt prea buni, alții cred că sunt prea rai
am blestemat îngeri am sărutat călăi
am încercat să dau de dumnezeu, rateu
și nu treceam sfinții, căutam liniștea minții
mamă am crescut, îmi place soarele, natura
la MIC deschid sufletul, la verde gura
și am crescut aici cu altfel de busolă
plutesc în același ocean cu alți rechini în metropolă
rechini ca și mine ce-și dezasamblează dinții ca la lego
până ajung știri de ego
sunt tot ce văd și-aud
transpus în tot ce zic și fac, doar ca să scriu versul
și să nu mai văd astea
mă repet ca pe-o mantră
yau
sunt tot ce văd și aud
transpus în tot ce zic și fac, doar ca să scriu versul
și să nu mai văd astea
mă repet ca pe-o mantră
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară și o critică a societății. Artiștii reflectă asupra propriilor experiențe și vicii, dar și asupra ipocriziei și a problemelor din jur, repetând ideea de mantră ca o formă de auto-conștientizare.