Într-un joc nejucat, fur destinului pași
Pe tăcute mereu pentru sufletul meu
Într-un joc nejucat, fur destinului pași
Atâta zgomot e rău pentru sufletul tău.
Adesea mecanic, atins de aripa unui Phoenix stupid
Între pământeni, palid, e vraja visurilor noastre
Contra stând cu cătușele de diamant ereditar
Degete de evantai, stai calm, n-are sens
Să te agiți, tic tac, mori încet, nu știai?
Ci, ci, cine poa’ să-mi zică,
Încotro se-ndreaptă lumea asta mică,
Viața pare lungă, dar e doar o clipă
Și la sfârșit, sper să nu ne fie frică
Că tot ce faci plătești, când toți cei dragi pălesc
Nu ești în stare să vorbești, să faci un gest firesc
Să zicem că trăiesc, uită-te-n jur și vezi
E un miracol imens, dacă vezi un spectacol pervers.
Undeva pe Wikipedia, sub poza lui Țuțea,
Ai să găsești interesant, unde se duce mintea,
M-am tot întrebat, pe înțelesul meu
Că eu înțeleg mai greu, am dat de paradox
Kazi zice Dumnezeu, chiar și beat-ul ăsta-i paradox
E confirmat e rupt, dar îți place îl suporți
Jumătate pentru vii, jumătate pentru morți
Într-un joc nejucat, furi destinului pași..
Pe tăcut temereu pentru sufletul meu..
Atâta zgomot.. zgomot.. zgomot.. pentru sufletul tău
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră a vieții și inevitabilitatea destinului. Vorbește despre lupta interioară, paradoxurile existenței și căutarea sensului într-o lume plină de zgomot și iluzii.