Spune-mi, în loc de suflet, ce pun acum?
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum,
M-am pierdut pe drum și vreau să știu:
Oare-o să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu?
Prima dată te împiedici,
Ești: „what the f***, nu credeam să fie așa?!”,
A doua oară negi și ești Hegel
Și n-o să mai spui că te poți schimba.
Eu sunt ca Alexandru (a?!), ăla Mare,
Practic Kamasutra-n grote sacre,
Eu nu fac stereotipuri, fac stereotripuri,
Eu nu fac mituri, nu, eu fac beaturi.
Oamenii mici adoră măsurători,
Ai grijă cu ce tip de dobitoci te înconjori,
Și mie-mi plăcea să profit de oameni,
Dar acum ai vârsta, deci du-te-n p**a mea de fraier.
Cu bucățele mici se prind pești mari,
Dar noi nu suntem proxeneți și nici pescari,
Toți copiii ăștia întrebând „ce-a vrut să zică?”,
Mintea lor e ca pupilele de pisică.
Deschide ochii,
Dispar decât când te-apropii,
Când cânt încânt cântăreți de rap, e treaba mea.
Ai un fir epic prea mecanic,
Prins în trafic, privesc praful dintr-o mie de covoare.
Știi că MC-s mă detestă, da’-s insecte,
Sunteți plini de voi ca o colivie fără păsări.
Închid ochii, până nu mai văd blocuri,
Sunt la bunici, respir pe Pământ, în alte locuri.
Viața-i o glumă seacă, asta e grav,
Și să scapi e și mai greu decât un elefant african,
Și-ți spun io, bani nu vor fi mulți,
Tatăl tău avea dreptate, da’ n-ai vrut să-asculți.
Suspans sceptic, sarcasm ieftin,
Și mă surprind timpuri noi tușind fum, fără antiseptic,
În suflet un blestem termic,
Și-ncep să refulez puternic, sperând c-o să termin,
Da’ rămân rece.
Spune-mi, în loc de suflet, ce pun acum?
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum,
M-am pierdut pe drum și vreau să știu:
Oare-o să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu?
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de pierdere și dezorientare al artistului, care se confruntă cu dificultatea de a se schimba și cu regretele trecutului. El reflectă asupra vieții, a relațiilor și a propriilor defecte, căutând un sens într-o lume percepută ca fiind lipsită de valoare.