Kazi Ploae
E îngrijorător, parcă dai cu capul gol în femeia tuturor
Piticii de pe creier devin iritanți zic: „tu ești băiat mare, dar noi suntem giganți”
Zic: tanc prins în trafic haos pus în rafturi, prafuri, rămân roman ca Polansky check it
MC paranoia, dar el era deja legumă ca spanacul fără Popeye.
Nici nu rimează, nu înțeleg ce zice, în consecință e diss și eu știu și pentru cine!
Dacă o arzi nonconformist ca să vezi te conformezi, papagal autist, niciodată nu zic ce vrei!.
[Nerub]
Am o pasăre pe care-o țin captivă,
Vrea sa zboare da-i frig afară, nu mă lasă inima să-i dau drumul.
Îi zic așteaptă, ea așteaptă, da dă din aripi și dărâmă tot.
Și n-ai voie sa pui mâna, i-a mea,
Dă-te dracu la o parte și găsește-ți tu o pasăre,
A mea tre să-mi spele vasele și chestii de-astea
Nu s-o ardă cu voi, în niciun caz.
Stă cuminte-n cușca mea toracică, mama m-a-nvățat c-acoloții ce iubești.
Dar ce urăști tot acolo se adună din câte știu, niciodată nu-nțeleg ce vrea să spună.
Da-i atât de simpatic cum scoate ciocul printre coaste și zâmbește apatic
Ca o zi de toamnă-n care ploaia spală și distruge-n
Mine strigă din toți plămânii-n fiecare zi.
Aprinde-o lumânare, pasărea asta nu știe să zboare,
Are aripi da-i grea c-are tumoarea aia
Pentru care-o ții ascunsă-n tine.
Mai las-o moartă..
Sensul versurilor
Piesa explorează tema captivității emoționale și a luptei interne. Metafora păsării captive reprezintă o parte vulnerabilă a sinelui, ținută ascunsă și împiedicată să se elibereze din cauza fricii și a traumelor.