Katana – Ritual

Am privit pentru o secundă cum soarele răsare
Eram pregătit de luptă, așteptam toți în vale
Atacul inamic ce a pornit subit
Nici n-am băgat de seamă cât de iute ne-au izbit
Se auzeau urlete, zgomote de tot felul
Mii de săgeți au înnegrit tot cerul
Și loveam cu toată forța, îi vedeam căzând
Când o săgeată mi-a străpuns adânc umărul stâng
Și eram cu ai mei, din ce în ce mai puțini
N-aș fi prevăzut nicicând un asemenea destin
Poate-i timpul să mă înclin, lupta e deja pierdută
Simt rana dureroasă, mâna stângă tremurândă
Înfrângerea e grea, n-o vedeam așa amară
Geme tigrul din inima mea de parcă ar vrea să moară
Și mă retrag cu greu, abia mai stau în șa
Văd sânge peste tot, sânge pe armura mea
Câmpul de bătălie se pierde încet în spate
Caut singurătate, vreau să fiu cât mai departe
Simt că mă sufoc, mă învăluie căldura
Se adună nori pe cer, o să înceapă furtuna
Am făcut tot ce-am putut, dar câte o dată nu-i de-ajuns
Stăpân pe viața mea, finalul e dictat de sus
Cu privirea spre cer și împăcat spiritual
Îmi găsesc ultima poartă de salvare-n ritual
Am făcut tot ce-am putut, dar câte o dată nu-i de-ajuns
Stăpân pe viața mea, finalul e dictat de sus
Cu privirea spre cer și împăcat spiritual
Îmi găsesc ultima poartă de salvare-n ritual
Trag iar aer în piept, din ce în ce mai puțin
Atât de grea pare armura că nu pot să respir
Și când suspin îmi las genunchii pe pământ s-alunece
Iar palmele se pierd printre frunze umede
Sute de imagini prind contur în ochii mei
Și printre toate răzbate doar zâmbetul ei
Și părul negru și drept
Și pielea-i albă pe piept
Și cât aș vrea s-o revăd
Și cât e tot de nedrept
Îndrept privirea spre cer, mâna pe lama de oțel
Împreună până-n ultima clipă, cum altfel!?
Când mi-a fost alături în atât de multe lupte
Încerc să mor onorabil și doar ea-mi răspunde
Pregătită să-mi asculte de îndemnul palmelor
Vârful rece pe piele, cu toată forța brațelor
Împing cât pot de tare cu o ultimă mișcare
Împăcat cu soarta mea și parcă nici nu mai doare
Picăturile de ploaie cad șiroaie pe obraz
Îi văd ochii printre norii de pe cerul de topaz
Te rog nu plânge pentru mine, nu-i nimic de pierdut
Că ce se termină azi, mâine are un nou început
Am făcut tot ce-am putut, dar câte o dată nu-i de-ajuns
Stăpân pe viața mea, finalul e dictat de sus
Cu privirea spre cer și împăcat spiritual
Îmi găsesc ultima poartă de salvare-n ritual
Am făcut tot ce-am putut, dar câte o dată nu-i de-ajuns
Stăpân pe viața mea, finalul e dictat de sus
Cu privirea spre cer și împăcat spiritual
Îmi găsesc ultima poartă de salvare-n ritual

Sensul versurilor

Un soldat rănit și înfrânt pe câmpul de luptă își acceptă soarta. Înainte de a muri, își amintește de persoana iubită și se împacă cu gândul că moartea este un nou început, găsind salvarea spirituală într-un ritual final.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu