Se-aud colindele încet pe cale
Și rar le tulbură vreun ecou
Când ademenitor poftesc în vale
Să intre-n casă anul cel mai nou
Îi așteaptă oamenii plini de mirare
Că au venit pesemne prea curând
Că tot îmbătrânesc cu disperare
Și că mai mor și ei din când în când.
Ascultați colinda tristă
Ascultați colinda mea.
Că le e greu să tot își poarte crucea
Pe sub ferestre moi de timp sărac
Că nu mai știu pe unde-ar fi răscrucea
De-ntors la Moș Crăciunul din alt veac
Închină un pahar cu vin de casă
Ai casei le răspund ca un ecou
Și-adorm tiptil cu coatele pe masă
Visând că va fi bun anul cel nou.
Ei șterg ușor cu mâna lor cea stângă
Un fir de lacrimă pornit hoinar
Când zurgălăii şuieră-ntr-o dungă
Pe-o filă ultimă de calendar
Apoi zâmbesc cu greu dintr-o sforțare
Și își urează tot ce își doresc
Urări de-o simplitate izbitoare
Dar știu că multe nu se-ndeplinesc
Sensul versurilor
The song is a sad carol reflecting on the passage of time, the inevitability of aging and death, and the fading magic of Christmas. It speaks of people's weariness and their longing for a simpler past, while acknowledging the unfulfilled wishes that accompany their holiday greetings.