Kabir – Sadhu Când Brahma Se Descoperă pe Sine

Sadhu, când Brahma Se descoperă pe Sine,
iscă Ceva ce nu poate fi niciodată văzut.
Așa cum sămânța e-n plantă, cum umbra e în arbore,
cum nemărginitul gol este în cer,
cum formele fără număr sunt în golul nemărginit,
Tot așa de dincolo de Infinit, vine Infinitul;
iar din Infinit se întinde finitul.
Făptura e în Brahma, Brahma e în făptură:
sunt pururi deosebite, dar pururi unite.
El însuși e arborele, sămânța și germenul.
El însuși e floarea, rodul și umbra.
El însuși e soarele, lumina și ce e luminat.
El însuși e Brahma, făptura și Vraja (Maya).
El însuși e forma fără număr, e spațial fără hotar,
El e suflarea, cuvântul și înțelesul.
El însuși e marginea și nemărginirea: iar dincolo de
mărginire și nemărginire e El, Cel ce Este.
El e Conștiință Pururi Prezentă în Brahma
și în făptură.
Spiritul Suprem e văzut în suflet,
Punctul e văzut în Spiritul Suprem,
Și în Punct, e văzută din nou oglindirea.
Binecuvântat e Kabir pentru că are
această supremă viziune!