Mintea mi s-a întors
La propria ei stare dintâi;
L-am realizat pe Domnul
Când am murit, încă trăind.
Spune Kabir: Mă cufund
În beatitudinea propriei naturi (Sahaj);
Nu mai cunosc frica,
Nici nu o mai inspir celorlalți.
Întrucât l-am recunoscut pe Domnul dinăuntru,
Gândurile mele poposesc numai la El.
Acum oriunde îmi arunc privirile,
Nu văd pe nimeni altul în afară de El.
De când a venit realizarea,
Ici, colo, peste tot îl văd numai pe Domnul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare spirituală profundă, o realizare a divinității interioare. Vorbitorul nu mai simte frică și vede divinitatea pretutindeni, experimentând o stare de beatitudine și pace interioară.