XII Lebădă (hamsa), spune-mi povestea ta din
vechime.
Din ce ținut vii, Lebădă? Spre ce țărm vei zbura?
Unde ai să te odihnești, Lebădă, și ce cauți?
Chiar în dimineața aceasta, o, Lebădă, trezește-te,
ridică-te, urmează-mă!
Există o țară unde îndoiala și durerea n-au putere:
unde teroarea Morții nu mai e.
Acolo înfloresc pădurile primăverii și izul
parfumat ”El e Eu” îl poartă adierea:
Acolo-i adânc cufundată albina inimii și nu mai
dorește altă bucurie.
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa este o călătorie spirituală, o chemare spre o lume eliberată de suferință și teamă. Lebăda devine un simbol al ghidării către această stare de pace interioară și bucurie profundă.