Kabir – Gorakhnat Îl Întreabă pe Kabir

Gorakhnat îl întreabă pe Kabir:
„Spune-mi, o, Kabir, când a început vocația ta?
Când și-a avut răsăritul iubirea ta?”
Kabir răspunde:
„Când El ale cărui forme sunt nenumărate încă
nu-și începuse joaca: când nu era nici Guru,
nici discipol: când lumea nu era desfăcută:
când Supremul era singur –
Atunci am devenit eu ascet; atunci, o, Gorakh,
a fost atrasă iubirea mea către Brahma.
Brahma nu-și purta coroana pe cap; zeul Vișnu
nu era uns rege; puterea lui Shiva era încă
nenăscută, când am primit eu învățătura Yoga.
Am devenit deodată dezvăluit în Benares
și Rãmãnanda m-a iluminat; am adus cu mine
setea de Infinit și am venit pentru întâlnirea
cu El. În simplitate mă voi uni cu Cel Simplu;
iubirea mea va țâșni.
O, Gorakh, mergi pe muzica Lui!”

Sensul versurilor

Piesa este un dialog mistic între Gorakhnat și Kabir, explorând originile vocației și iubirii spirituale a lui Kabir. El descrie o stare primordială dincolo de dualități și importanța simplității în unirea cu divinul.

Lasă un comentariu