Refren:
Copleșit de sentimente și gânduri bizare,
Descoperi pixul ca pe ultima scăpare.
Fără să-ți dai seama, începe să se nască
Jurnalul unui muritor, ce-și dorește să trăiască.
E dimineața, sună ceasul, zici în gând „băga-mi-aș pwla”
Tre’ să pleci la muncă afară că nu s-a oprit furtuna.
A plecat luna, soarele întârzie s’apară,
Începi să te gândești că poate, și el te înșală.
Ai gura uscată de la băutura de-aseară,
Chiar și cafeaua curge, parcă ți se pare amară.
Cearcăne pe o față ce te-mbătrânește
Și gânduri încordate, strânse ca-ntr-un clește.
Parcă acum totul te lovește,
O voce, îți rostește:
„Primește, ce-ți oferă un deputat prostește!”
Mintea ți se golește, ceața te învăluie,
Lumina te orbește.
Îți revii încet, și stupefiat realizezi
Că nu ți-a mai rămas nici măcar cu ce să visezi.
Aveai o viață, aveai familie, mergeai acasă,
Acum, doar religia ți-a mai rămas.
Refren x2
Copleșit de sentimente și gânduri bizare,
Descoperi pixul ca pe ultima scăpare.
Fără să-ți dai seama, începe să se nască
Jurnalul unui muritor, ce-și dorește să trăiască.
Locuința reflectă exact cum vezi tu viața,
Hainele încearcă să acopere ce trădează fața.
Încă, preferi să aștepți, pe urmă să te ferești,
Încă-ți mai pui mâna la inimă să vezi dacă trăiești.
N-ai nimic în cești, să-ți taie din greață
Și singura fericire e ziarul de dimineața.
Parcă o bucurie te agață
Când un pix și o foaie galbenă încep să prindă viață.
Nu ți-au plăcut niciodată jurnalele,
Ai fost crescut când se elogiau macaralele.
Acum încerci să-ți dovedești sub o lumină timidă
Că după atâta timp ți-ai păstrat mintea lucidă.
Sunt ore bune, de când te-ai apucat de scris,
Decis, nu te oprești până nu termini tot de zis.
Tresari, te trezești brusc transpirat,
Oare a fost un vis… mă simt anesteziat.
Refren x4
Copleșit de sentimente și gânduri bizare,
Descoperi pixul ca pe ultima scăpare.
Fără să-ți dai seama, începe să se nască
Jurnalul unui muritor, ce-și dorește să trăiască.
Deși am pixul ăsta-n mână să-nțeleg mi-e greu
Asta-i viața mea în foi dar asta nu-i scrisul meu x4
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta interioară a unui om copleșit de viață, care își găsește refugiu în scris. El reflectă asupra pierderilor, dezamăgirilor și a căutării unui sens într-o lume alienantă.