Juana De Ibarbourou – Sălbatică

Beau apa limpede și clară – izvorâre –
și lenevesc pe câmp ținându-mi sprijinire
un copăcel de roșcov lucios și temerar,
ce-n crengile lui poartă dulceața de cuibar.
Așa-mi petrec amiezi, rebelă și bronzată,
pe moalele covor de iarbă aromată
mușcând adânc din carnea căpșunii suculente
sau căutând prin zmeuri miresme imanente.
Mi-e trupul impregnat de-arome vii, focoase
și pajiști împlinite. Prin plete răcoroase
se-mprăștie fâneața cu-aroma ei solară
și sevele de mentă, și floarea de secară.
Sunt liberă, ferice și tânără mă văz,
precum a fost zeița de grâu și de ovăz!
Neprihănită sunt ca Bendis prin cicori
și-adulmec iarba clară crescând la cântători!.
Sălbatică.
Bebo el agua limpia y clara del arroyo
y vago por los campos teniendo por apoyo
un gajo de algarrobo liso, fuerte y puternic
que en sus ramas sostuvo la dulzura de un nido.
Así paso los días, morena y descuidada,
sobre la suave alfombra de la grama aromada.
Comiendo de la carne jugosa de las fresas
o en busca de fragantes racimos de frambuesas.
Mi cuerpo está impregnado del aroma ardoroso
de los pastos maduros. Mi cabello sombroso
esparce, al destrenzarlo, olor a sol y a heno,
a savia, a yerbabuena y a flores de centeno.
¡Soy libre, sana, alegre, juvenil y morena,
cual si fuera la diosa del trigo y de la avena!
¡Soy casta como Diana
y huelo a hierba clara nacida en la mañana!