Ploaia face ca orașul să crească
aidoma unui mare trandafir ruginit.
Orașul pare mai mare și pustiu
după ce de-a lungul împrejmuirii Cartierului Gării
părinții fug cu copiii lor îmbrăcați în costumașe de marinar.
Baloane haotice traversează acoperișurile,
iar croitoresele încetează să mai pedaleze la mașinile lor.
De pe lângă canalul care-și mișcă solzii murdari
rup un smoc de iarbă pentru un cal sfrijit,
pe care-l adulmecă și-apoi îl respinge.
Mă plimb cu gulerul hainei ridicat,
așteptând să văd luminile unui bar rătăcit,
în timp ce urme de iubiri pe care nu le-am avut niciodată
mi se cuibăresc în inimă,
precum într-un oraș șinele de tramvaie
care s-au oprit cu mult timp în urmă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj urban melancolic, accentuând sentimentul de singurătate și regret. Naratorul reflectă asupra iubirilor pierdute și a amintirilor estompate, comparându-le cu elemente ale unui oraș îmbătrânit.