Ascuns și sur în ultima penumbră,
își lasă urmele pe malu-acestui
râu fără nume-n care-și potolește
cumplita sete. În această noapte
în unda lui nu se-oglindește steaua.
O umbră singuratică e lupul
ce, zgribulit, își caută perechea.
E cel din urmă lup din Englitera.
Odin și Thor știu asta. În palatul
săpat în stâncă hotărât-a riga
toți lupii să-i stârpească. S-a călit
tăiosu-oțel ce-ți pregătește moartea.
Oh, lup saxon, în van te-mperechezi.
Scăpare nu-i. rămas-ai cel din urmă.
Vor trece ani o mie, și-un bătrân
te va visa-n America. Zadarnic
e pentru tine viitorul vis.
Te-nchid în cușcă azi bărbații care
cândva-ncercau să-ți ia-n pădure urma.
Ascuns și sur în ultima penumbră.
Sensul versurilor
Piesa descrie soarta tragică a ultimului lup dintr-o specie pe cale de dispariție, vânat și închis de oameni. Evocă un sentiment de singurătate, pierdere și inevitabilitate a extincției, cu referire la mituri nordice și un viitor incert.