Jorge Luis Borges – Un Lup

Ascuns și sur în ultima penumbră,își lasă urmele pe malu-acestuirâu fără nume-n care-și potoleștecumplita sete. În această noapteîn unda lui nu se-oglindește steaua.O umbră singuratică e lupulce, zgribulit, își caută perechea.E cel din urmă lup din Englitera.Odin și Thor știu asta. În palatulsăpat în stâncă hotărât-a rigatoți lupii să-i stârpească. S-a călittăiosu-oțel ce-ți pregătește moartea.Oh, … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Islanda

Dintre ținuturile-ncântătoare,Ce pasul meu și umbra-i le-a bătut,Ești cea mai depărtată și intimă,Ultima Thule, Islanda cu corăbii,Cu plug de lemn, neobosite rame,Năvoade grele-ntinse la uscat,Lumină stranie, încremenită,Ce vagul cer împrăștie în zori,Și vântul ce gonește rătăcite,Vikinge velaturi. Tărâmuri sfinte,Ce-ați fost memoria germanitățiiȘi i-ați răscumpărat mitologiaCu codri nepătrunși de fier și lupi,Corabia ce înspăimântă zeiiDin unghiile … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Snorri Sturluson – 190

Tu, ce-amintirii noastre ai lăsatDe gheață și de foc mitologie,Tu, ce cruzimi cumplite pe vecieDe stirpea-ți săvârșite ai cântat,Simțit-ai în acele neguroaseDin urmă clipe-n luptă cum se frângeTrupu-ostenit, cum inima îți plânge.Simțit-ai cum îți intră frica-n oase.În negura Islandei încrețeșteSărata mare viforul turbat.Ți-e casa-mpresurata. NecuratPonos ai suferit. Te covârșește.Pălește spada capul tău plecat.Precum adesea-n cartea-ți … Citește mai mult