Imaginea poporului hulit
Și izgonit cu pietre-l urmărea
În lung nesomn, și gândul stăpânea,
Cu spaimă sacră, că i-a fost ursit
Să-mpărtășească trudnicu-i destin.
Cântarea a sorbit-o din Scriptură
Și Psalmi, setos ducând la gură
Neprețuitul dar: potir cu vin.
Numitu-l-a Israel. L-a auzit
Cansinos înlăuntrul său precum
Profetu-n tainic munte-n sacru fum
De rug de muri de Dumnezeu rostit.
Uitării niciodată nu-l voi da.
Rămână celelalte-n seamă Ta.
Sensul versurilor
Piesa evocă imaginea unui popor persecutat și exilat, dar care își găsește puterea și identitatea în credință și în moștenirea spirituală. Este un omagiu adus rezistenței și speranței în fața adversității.