Cândva a fost o fericire care
Azi s-a pierdut. Bărbatul accepta
Iubirea și războiul, și lupta
Cu-aceeași bucurie și-ncordare.
Mișei sentimentali, cu viclenie,
Mulțimii nu-i luau numele-n deșert.
În zorii-aceia, care-acum se pierd,
Trăit-a Ascasubi cu mândrie
De luptător și bard care-a cântat
Pe ne-nfricații gauchos, mărturie
A dragostei de țară. Pe vecie
I-a nemurit. Și multe a-ncercat:
Căutător de aur, corifeu.
Pe râul timpului a fost Proteu.
Sensul versurilor
Piesa evocă figura lui Hilario Ascasubi, un luptător și bard patriot, celebrat pentru curajul său și dragostea de țară. Versurile exprimă un sentiment de nostalgie pentru vremurile trecute, când valorile și eroismul erau apreciate.