Ascasubi

Cândva a fost o fericire careAzi s-a pierdut. Bărbatul acceptaIubirea și războiul, și luptaCu-aceeași bucurie și-ncordare.Mișei sentimentali, cu viclenie,Mulțimii nu-i luau numele-n deșert.În zorii-aceia, care-acum se pierd,Trăit-a Ascasubi cu mândrieDe luptător și bard care-a cântatPe ne-nfricații gauchos, mărturieA dragostei de țară. Pe vecieI-a nemurit. Și multe a-ncercat:Căutător de aur, corifeu.Pe râul timpului a fost Proteu.