Heimskringla, I, 117.
Odin, Thor roșcovan, Hristosul Alb..
N-au importanță numele și zeii,
o datorie ai: să fii viteaz.
Einar a fost, dur căpitan de oști.
El cel dintâi arcaș norveg era
și ne-ntrecut în mânuirea spadei
albastre și a navei. Peste vremi
o vorbă s-a păstrat în florilegii
pe care-a spus-o el în toiul luptei
pe mare. Bătălia e pierdută.
Tribordu-i sfărâmat la abordaj,
un săgetar vrăjmaș îi rupe arcul.
Atuncea regele-l întreabă ce s-a rupt
cu pocnet surd, iar Einar Tambarskelver
rostește: Rege, țara-n mâna ta.
Povestea, peste veacuri, în Islanda
ni s-a păstrat. Eu o transcriu acum,
departe de-acel țărm și-acea tărie.
Sensul versurilor
Piesa relatează un fragment dintr-o saga nordică, subliniind curajul și sacrificiul lui Einar Tambarskelver într-o bătălie pierdută. Mesajul central este despre datorie, vitejie și acceptarea destinului, chiar și în fața înfrângerii.